 |
|
 |
|
Scanner
Administrator
Data inscrierii: 29/Noi/2007
Mesaje: 13
Localitate: Bucuresti
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 29/11/2007 22:13 Titlul subiectului: Intalnire de gradul III la Balea Lac 1978 |
 |
|
Intalnire de gradul III la Balea Lac
In a doua jumatate a lunii decembrie 1986, in timp ce lucram la manuscrisul cartii “Cazuri OZN in Romania…S-a intamplat maine !”, am dat un telefon la Sibiu economistului Gavril Pal, prieten efemer, alaturi de care participasem, pe parcursul mai multor ani, la diverse simpozioane (cu public) pe teme de exobiologie, parapsihologie sau paleoastronautica....Ii solicitam acestuia cateva amanunte suplimentare legate de evenimentele petrecute in zona Lacului Balea din Muntii Fagaras in toamna anului 1978.
La vremea respectiva, discutasem cu cativa dintre prietenii si colaboratorii apropiati despre acele intamplari si, evident, imi facusem o serie de adnotari intr-unul din caietele mele de insemnari.
Dar nu aveam nici un fel de detalii care sa justifice oarecum includerea lor, a acelor evenimente, in cartea pe care o pregatisem.
Gavril Pal mi-a propus expedierea rapida prin posta a intregului material documentar acumulat in cursul anchetelor de atunci, dar…..acestea nu aveau sa soseasca atat de curand....Intre timp mi-am terminat cartea, pe care am depus-o la o editura din Bucuresti.
Din nefericire, in memoria diriguitorilor de atunci ai destinelor culturii noastre era mult prea proaspata valva si interesul pe care le starnisera aparitia, in octombrie 1986, a celebrei carti “Lumi Galactice” semnata de regretatul Doru Davidovici.
Din acest motiv, ca si din altele, cartea mea nu avea sa apara nici la Bucuresti si nici in anul 1987, ci cativa ani mai tarziu, in 1992, la o editura din Cluj Napoca.
Dar aceste amanunte par a nu mai avea acum prea mare importanta, fac parte din pretul pe care a trebuit sa-l platim cu totii prostiei generalizate si ignorantei ajunse in functii de decizie....Deoarece nu avusesem la dispozitie materialul cu pricina, in cartea pe care tocmai o terminasem, am adăugat doar un scurt pasaj referitor la evenimentele de la Balea Lac.
Il redau in continuare:
“Un eveniment curios si grozav de palpitant pare sa se fi petrecut in ziua de 23 septembrie 978, in jurul orei 21.00, in apropierea cabanei turistice Balea Lac din Fagaras.
E nespus de posibil ca acest eveniment sa poata fi incadrat in categoria “intalnirilor de gradul III”….Pe data de 5 noiembrie 1978 discutam la Bucuresti despre acest eveniment cu inginerii Justin Capra, Gabriel Constantinescu si Octav Misorin…Iar in zilele de 2-3 decembrie, avea loc la Casa de Cultura a Sindicatelor din Sibiu o sesiune de Comunicari Stiintifice, la care de întocmai s-a discutat despre aceasta intamplare….Nu sunt in posesia unor date concrete si precise, de aceea nu ma voi hazarda sa dau amanunte despre acest caz….”
Intr-una din ultimele zile ale lui martie 1987, aveam sa primesc din componentă lui Gavril Pal din Sibiu, un plic gros, cuprinzand o serie de pagini manuscrise si dactilografiate, plus cateva schite....In acel moment nu aveam de unde sa stiu ca plicul fusese lasat unei rude care trebuia sa mi-l expedieze dupa ajungerea si stabilirea sa, cu familia, in Germania...In plicul cu pricina se mai afla si urmatoarea nota:…”Am cam intarziat cu materialul solicitat, dar am avut foarte mult de lucru…Poate o sa-ti mai fie de folos…
De nu, arde-l !!...Anexez totodata si manuscrisul…Cu salutari, Gabi”.
Evident, nu am distrus materialul acela, pe care insa nu-l mai puteam folosi pentru cartea mea.
Dar citindu-l cu atentie, incepea sa ma intereseze din ce in ce mai mult.
Urmatoarele pagini isi au sorgintea, de fapt, in acea documentatie originara - manuscrisa si dactilografiata – care, la vremea respectiva, parea a fi rodul unor investigatii destul de amanuntite ale echipei de cercetatori sibieni condusa de economistul Gavril Pal si de profesorul Gheorghe Butiu (pe atunci directorul Casei de Cultura a Sindicatelor din Sibiu, in prezent decedat).
“Cabana Balea-Lac (alt.2027 m) se afla in preajma kilometrului 117 pe DN 7 C (35 km distanta de DN 1 si 79 km de la Curtea de Arges).
Cabana este asezata in caldarea glaciara, pe o peninsula ce patrunde pana in mijlocul celui mai mare lac din Muntii Fagarasului.
Accesul se face cu telecabina tot timpul anului, iar cu automobilul sau alte mijloace de transport vara”.(Balaceanu Valentin, Cristea Hedda, “Muntii Fagarasului, Ghid Turistic”, colectia “Muntii Nostrii”, Editura Sport Turism, Bucuresti 1984, pagina 54)
“Aceasta cabana se bucura de faima celei mai frumos asezate baze turistice din tara noastra…Intr-adevar, oglinda celui mai mare iezer din Fagaras, inconjurata de crestele stancoase, semete, ale Piscului Balei si varfurilor Paltinul, Capra, Vaiuga si Netedul, formeaza un cadru de basm, pe care terasele in trepte ale vaii, cu torentul care porneste din lac si cu intinsele pasuni alpine il completeaza minunat”.(Epuran Gheorghe, “Ghidul Cabanelor, calauza turistului”, editia a II a Ed. Uniunii de Cultura Fizica si Sport, Bucuresti 1964, pagina 167).
In imediata apropiere a cabanei turistice insa, se afla o a doua cabana mai modesta (P+1) unde erau incartiruiti militarii in termen care, la data desfasurarii evenimentelor, lucrau la constructia unui nou hotel turistic in zona…Spun “se afla”, intrucat se pare ca in prezent (1987) aceasta cabana sau baraca militara nu mai exista, ea fiind intre timp demolata.
In acest “cadru de basm” se desfasoara evenimentele atat de misterioase pe care voi incerca sa le descriu in continuare.
Eroii principali ai acestora au fost urmatorii:
1.Radu Ion – Sergent, conducatorul grupului de militari.
2.Vintan Ioan – Caporal.
3.Roth Martin – Lacatus mecanic la telecabina.
4.Cheta Victor – Mecanic la telecabina.
5.Turcitu Dumitru – Fruntas, 21 de ani.
6.Dorr Ioan – Fruntas.
7.Stan Gheorghe – Soldat in termen.
8.Sibu Dumitru – Soldat in termen.
9.Katona Andrei – Soldat in termen, 21 de ani.
10.Thut Gerhard – Soldat in termen, 20 de ani.
11.Vulpe (?) – Soldat in termen.
12.Tischler Rudolf – Sef santier I.C.M.J.
13.Gutu (?) – Locotenent-Major la “Glajerie”, comandantul grupului de militari in termen de la punctul Balea Lac.
Evenimentele au debutat in seara zilei de sambata, 23 septembrie 1978, cand, in jurul orei 24.00, Roth Martin, in varsta de 24 de ani, este trezit din somn de colegul sau Cheta Victor, care era destul de agitat si sustinea, nicimai mult nici mai putin, ca “arde cabana Balea-Lac”.
Uitandu-se pe fereastra cladirii unde dormea (este vorba de cladirea statiei terminus de telecabina), Roth Martin a vazut prin ceata foarte deasa o luminozitate roscata la circa 5-10 metri de el.
Aceasta cuprindea tot campul vizual, parea a avea forma unui semicerc, dar lumina era relativ slaba, probabil datorita cetii, care era atat de deasa, incat nu se putea distinge solul, pietrele de pe jos sau configuratia terenului.
Aceasta lumina pierdea si crestea in intensitate, ca si cum ar fi oscilat sau ar fi fost materialul finit unei surse miscatoare.
Roth Martin afirma ca nu a perceput nici un fel de zgomot….fiind intuneric in camera si dorind sa observe fenomenul mai bine, el a deschis geamul si a scos capul afara, dar nu a putut vedea mai mult…nu si-a putut da seama daca sursa de lumina se afla pe sol sau deasupra capului si nici din ce directie venea…Nu s-a gandit sa se duca in spate, pe platforma telecabinei, de unde avea o vedere de ansamblu catre partea opusa geamului de la care-si facuse initial observatia….
Deci, nu stie daca in partea aceea – adica spre Valea Balii – exista aceiasi luminozitate.
Desi lumina persista inca, dupa circa zece clipe Roth Martin s-a culcat din nou…..la randul lui, Cheta Victor avea sa-I declare mai tarziu lui Tischler Rudolf ca, desi el a iesit pe platforma (a telecabinei), nu a vazut nimic in plus, nu i s-a parut nimic suspect.
S-a luat in discutie ipoteza ca lumina observata ar fi putut proveni de la o lanterna de mana, aflata in posesia unui turist intarziat, care cauta cabana prin ceata deasa…
Dar, atat Roth Martin cat si Cheta Victor nu se aflau de numai cateva zile pe munte – ei lucrau la Balea Lac de mai bine de doi ani de zile.
Deci ar fi putut lesne face deosebirea intre lumina unei lanterne puternice si o alta care ar fi provenit de la eventuala incendiere a cabanei… (Sa nu uitam ca fusese observata, inca de la inceput, “o luminozitate roscata” care “cuprindea tot campul vizual”.)
Pe de alta parte, e putin probabil ca un solitar turist putea fi la acea ora tarzie pe drum…..iar daca ar fi fost doi sau mai multi turisti, acestia ar fi facut ceva galagie sau macar ar fi vorbit intre ei…or, era o liniste deplina in imprejurimi….
Iar poteca turistica nu se afla in directia telecabinei….
In fine, daca ar fi fost un automobil care s-ar fi deplasat pe drumul auto din imediata apropiere, zgomotul acestuia s-ar fi auzit in linistea noptii…
Legat de intamplarile aceleiasi seri, iata ce declara fruntasul Dorr Ioan, din grupul de constructori ai noului hotel:
“In ziua de 23 septembrie 1978, in jurul orei 24.00, am iesit din dormitor, care se afla inspre lac, ca sa merg sa beau apa…robinetul, mai precis spalatorul cu robinet, se afla la capatul opus al cabanei, in directia cabanei turistice Balea Lac, la circa 8-10 metri distanta de usa dormitorului meu….alt drum spre apa de baut nu exista, in afara trotuarului din fata cabanei (Figura 1).
Era intuneric si ceata, dar becul de deasupra usii dormitorului meu ardea…..cand am iesit din camera, am observat la o distanta de circa 6-8 metri de mine, in dreptul geamului de la camera gradatilor, pe trotuar, la circa 1-1,5 metri departare de zid (sau poate chiar pe scarile de acces pe trotuar), o silueta intunecata, neagra, care se distingea clar de imprejurimi.(vezi schita de la figura 3, pozitia 1).
Avea inaltimea de circa 1,90-2,00 metri…silueta statea nemiscata si aproape ca se contopea cu intunericul, asa ca nu am putut distinge nici un fel de detaliu (maini, picioare sau cap)…Distanta de la care am vazut silueta era de circa 7-8 metri….Cand l-am zarit am strigat:…”Care esti ma, acolo?”…sau cam asa ceva…..dar nu am primit nici un fel de raspuns si, de frica, m-am intors in dormitor…Peste vreo cinci minute, am iesit din nou, pentru ca imi era sete…am observat din nou silueta, dar de aceasta data era lipita de geam (pozitia 2)….Trebuie mentionat ca geamurile au obloane, care peste seară se inchid…nici de aceasta data nu am putut distinge detalii…am vazut numai ca silueta era groasa, inalta si mai intunecata decat imprejurimile…..m-am intors din nou in dormitor, de unde am iesit abia peste zece minute, pentru a vedea daca mai este acolo….si, cum nu am mai vazut nimic, m-am dus, in sfarsit , sa beau apa….Cand m-am intors, am intrat in camera gradatilor, i-am trezit si le-am relatat despre ceea ce am vazut…acestia au ras de mine, ca de altfel si colegii de camera, pe care de asemenea i-am trezit….nu am auzit nici un fel de zgomot, nu am observat nici o lumina care sa se asemene celor de la telecabina….” (Fruntasul Dorr Ioan are ca studii patru clase primare, plus alte trei completare la fara frecventa…el a mai auzit despre OZN-uri, dar nu a citit nimic, niciodata , despre acest subiect.)
In linii mari, cam acestea ar fi faptele petrecute in acea sambata seara de sfarsit de septembrie.
In seara zilei urmatoare, duminica, 24 septembrie 1978, in jurul orei 21.45, acelasi Dorr Ioan, impreuna cu colegul lui, soldatul Vulpe, ies din dormitorul lor pentru a verifica daca in capcana pusa in apropierea usii s-a prins vreo….vulpe.(Soldatii de la cabana obisnuiau din cand in cand sa-si mai treaca timpul practicand aceasta forma aproape nevinovata de braconaj: un fel de lat de sarma asezat direct pe pamant, ei sperau astfel sa prinda vulpi, dar se pare ca nu au avut niciodata succes in incercarile lor).
In momentul cand se aflau in fata usii, venind dinspre dormitorul gradatilor, apare sergentul Radu Ion, care dorea sa verifice daca intregul efectiv al soldatilor se afla la acea ora in cabana....Deodata el a exclamat:…”Ia uitati-va ce vine in jos !!!”…cei trei au vazut ca pe ridicatura de pamant din fata scarilor ce urca spre etajul cabanei, in directia statiei de telecabina, chiar langa cisterna de motorina, se afla o silueta intunecata cu o inaltime de circa 2,5 metri (pozitia 3)….au putut aprecia aproape corect aceasta dimensiune, pentru că cisterna in cauza are o inaltime de 2 metri de la sol…pe de alta parte, in aceasta seara, spre deosebire de precedenta, vremea era senina, fara ceata sau negura….In aceasta faza a observatiei, Dorr Ioan sustine ca a vazut cum silueta isi misca “picioarele”, fara insa a le putea distinge clar, miscarea aceasta fiind lenta, greoaie….El crede ca a mai putut vedea si un fel de “maini” care atarnau pe langa corp, ca doua mari semicercuri sau paranteze…..A comparat miscarea siluetei cu aceea a cosmonautilor pe Luna, asa cum vazuse el la televizor.
Fara sa mai comenteze, au intrat toti trei in dormitor, anuntandu-i pe ceilalti despre cele observate afara…Dar in acelasi moment, cei aflati in dormitorul invecinat au inceput sa strige la ei, prin peretele despartitor din scanduri, ca cineva le-a deschis obloanele…
In dormitorul vecin, soldatii isi omorau timpul jucand remy…Turcitu Dumitru statea pe scaun cu spatele catre geam, cand ceilalti au exclamat ca cineva a deschis obloanele…s-a intors si el si a vazut ca, intr-adevar, obloanele fusesera deschise…S-a mirat, cu atat mai mult cu cat el insusi fusese acela care, inainte de a intra in dormitor, inchisese obloanele de la camera lor….
Le legase cu o sarma pe care o rasucise cu patentul si le intarise cu un lat transversal pe din afara, ca sa nu se deschida daca ar fi inceput sa bata vantul in timpul noptii…
Contrariat, Turcitu Dumitru a iesit din camera si s-a dus afara ca sa vada cine ar fi putut deschide obloanele de la camera lor….Nu a observat nimic special si, prinzand putin curaj, s-a indepartat de cabana urcandu-se pe ridicatura de pamant aflata in directia telecabinei…In acel moment, a vazut ca in apropierea motoarelor Diesel, la circa 10-15 metri de acestea, se afla o silueta mare, intunecata (pozitia 4)….Desi din cauza intunericului nu a putut distinge prea bine, el a vazut totusi ca era vorba de o silueta cu contur umanoid, avand pe cap doua “coarne” indoite spre spate, picioare butucanoase si doua maini prevazute cu “gheare” lungi…S-a speriat rau si s-a intors fără întârziere in dormitor…colegii l-au intrebat daca a vazut pe cineva (ei referindu-se, desigur, la “cineva” care ar fi putut sa le deschida obloanele), dar Turcitu Dumitru le-a raspuns negativ, nedorind sa-i sperie si pe ei….
Din dormitorul alaturat – unde intrasera cu putin timp inainte Dorr Ioan, Vulpe si Radu Ion, povestind despre cele vazute – a iesit soldatul Katona Andrei care, urcand in urma lui Turcitu Dumitru, a vazut la randul lui silueta, dincolo de cisterna, spre locul unde se aflau motoarele Diesel…S-a aplecat, a luat de jos doua pietre pe care apoi le-a aruncat in directia aceea….din cauza intunericului, nu si-a putut da seama daca si-a atins sau nu tinta….Dar a auzit clar venind de acolo un fel de “pufait”…Dupa care s-a intors si el tot atat de iute in propriul dormitor, punandu-i in tema pe ceilalti asupra celor observate….
Thut Gerhard (20 de ani, 8 clase primare plus un curs de calificare de tamplar), care se afla in acelasi dormitor cu Dorr Ioan, Vulpe, Radu Ion si Katona Andrei, a reusit intre timp sa se imbrace si a iesit la randul lui afara ca sa-l vada pe acel “drac”, cum fusese botezata silueta de catre Radu Ion. (Acesta din urma a iesit si el, o data cu Thut Gerhard, cu intentia de a merge in celalalt dormitor ca sa verifice povestea cu obloanele deschise).
Miscandu-se mai greu, Thut Gerhard nu a mai apucat sa vada cine stie ce….El a observat totusi, chiar de langa usa, cum o “umbra mare”, “fuge” cu pasi greoi, “de parca era scafandru”, pe creasta ridicaturii de pamant, spre stanga, din directia cisternei inspre Valea Balii…Or, in partea aceea era prapastia !!!
Intre timp, sergentul Radu Ion ajunge in dormitorul vecin, constata adevarul in legatura cu obloanele deschise in mod misterios si iese din nou afara cu intentia de a merge la W.C-ul aflat la o oarecare distanta in spatele cabanei lor….Dar nu avea sa mai ajunga acolo…El vede din nou “umbra”, dar de aceasta data la circa 15-20 metri in lateral fata de cisterna, pe ridicatura de pamant (pozitia 5)….
Deoarece aceasta era nemiscata, si-a luat deodata inima-n dinti, a apucat de undeva un bat, spunand:…”Veniti doi insi dupa mine” …si a inceput sa urce pe damb spre silueta…
Sibu Dumitru si Stan Gheorghe l-au urmat la circa 3-4 metri distanta…Ei l-au vazut pe sergentul Radu Ion ajungand la circa 1-1,5 metri de “umbra” si cum ridica batul pentru a o lovi….
Au avut impresia ca in acel moment sergentul tinea capul aplecat spre pamant…au auzit deodata un “suflu ca de tigru” venind dinspre “umbra” si neîntârziat sergentul a cazut pe spate cu bratele desfacute in lateral si cu capul spre vale….a cazut de parca fusese trraznit, ca un mort…Sibu Dumitru si Stan Gheorghe nu s-au mai putut misca….Ei au incremenit pe loc…Mai tarziu aveau sa declare ca nu datorita fricii (ei ar fi dorit sa fuga de acolo cat mai repede), ci din cauza acelui “suflu ca de tigru”…O putere necunoscuta, mai presus de propria lor vointa, i-a paralizat locului.(Evident, s-ar putea ridica intrebarea:…”de cate ori pana atunci auzisera cei doi cum “sufla un tigru”?)…
Ma abtin sa fac alt comentariu pe marginea acestui aspect si ma limitez in a consemna cu exactitate care a fost formularea celor doi eroi inspaimantati ai episodului discutat…In legatura cu acest moment, iata ce declara Sibu Dumitru:
“…Cand a cazut sergentul, eu si cu Stan am vrut sa mergem la el sa-l ridicam, dar nu puteam face nimic, nici o miscare, eram ca teapan si eu si Stan, parca nici nu mai puteam gandi….am vazut “umbra” indreptandu-se din mijloc si disparand parca ar pluti in salturi paralele si abia dupa aceea am putut fugi inapoi spre dormitor si i-am chemat pe cilalti sa-l luam pe sergent, dar n-au venit toti ca le era frica…cand am mers (din nou) dupa sergent, eu aveam in mana cutitul lui Turcitu, ca ziceam ca daca e om il omor…”
Astfel, cei doi au putut asista la urmatoarele secvente ale acestei scene desprinse parca dintr-un film de groaza:….ei au observat cum “umbra” se apleaca asupra lui Radu, “sa vada daca mai traieste”, avand “bratele” larg desfacute, la care au putut distinge “gheare” lungi…S-a aplecat incet, indoindu-se din mijloc, iar dupa ce l-a “verificat” pe Radu, s-a indreptat si a disparut indepartandu-se…Abia dupa aceasta au putut cei doi sa se miste si au rupt-o la fuga spre cabana, abandonandu-l pe Radu Ion cazut in zapada…
In ciuda intunericului, dar mai ales din cauza faptului ca pe ici pe colo mai persistau pete albe de zapada, nespulberata de vant, scena descrisa mai sus a putut fi urmarita destul de bine si de Katona Andrei si Thut Gerhard, care incremenisera in fata usii dormitorului lor.
Thut Gerhard afirma ca, dupa ce “umbra” l-a “verificat” pe sergentul cazut, s-a indreptat si a facut doi-trei “pasi” greoi in lateral, “ca un cosmonaut pe Luna”, dupa care a disparut….
Iar Katona Andrei afirma:…”Nu semana nici a om, nici a animal…Am vazut umbra disparand, ca un om cand fuge prin apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui…Parca plutea, cand pe un picior cand pe altul….”
Ei (Katona Andrei si Thut Gerhard) i-au vazut pe Sibu Dumitru si Stan Gheorghe alergand spre cabana si strigand inspaimantati:…”Sariti, a murit sergentul !!!”…Strigatele acestea au fost auzite si de catre Dorr Ioan care se afla in interiorul cabanei…
Ajunsi langa cabana si dandu-si seama ca “umbra” a disparut, Stan Gheorghe si Sibu Dumitru s-au reintors pe colina, l-au apucat pe sergent de brate si au inceput sa-l tarasca spre dormitorul lor…de la jumatatea distantei le-au venit in ajutor Katona Andrei si Thut Gerhard…Astfel, toti patru au reusit sa-l duca pe sergent in dormitor si l-au asezat pe un scaun…Desi acesta avea picioarele tepene, de la brau in sus era moale, sira spinarii se arcuia cu usurinta, umerii si capul erau cazuti inainte…avea ochii deschisi si privirea fixa…Au incercat cu totii sa-l readuca la viata…In tot acest timp, sergentul nu a dat drumul batului din mana, degetele fiindu-i atat de inclestate, incat nu i le-au putut desface…Desi era numai in bikini si bluza, nu avea nici o rana vizibila, dar celorlalti militari li s-a parut ca dermă picioarelor, a mainilor si a fetei (deci a suprafetelor expuse), era mai rosie la culoare…Dar aceasta ar fi putut fi efectul firesc al temperaturii îndeajuns de scazute pentru acea altitudine (peste 2000 de metri) si acel anotimp (sfarsit de septembrie)…Oricum, in urma acestei “aventuri”, se pare ca sergentul nu a avut de suferit nici un fel de trauma fizica sau psihica cu efect imediat….
Eforturile de reanimare au durat aproximativ 10 minute…la vreo patru minute dupa ce sergentul a fost adus in cabana si asezat pe scaun, Turcitu Dumitru s-a dus din nou la usa, a intredeschis-o putin si a privit afara, inspre colina pe care se afla cisterna de motorina, acolo unde se derulasera inspaimantatoarele intamplari ale acelei seri….
El a observat chiar langa locul unde fusese vazuta “umbra”, la nivelul solului, o “coronita de lumini” cu un calibru de circa o jumatate de metru (pozitia 5)…
Desi erau mai multe luminite, Turcitu Dumitru a putut observa ca patru dintre ele pareau a fi mai mari, cam de marimea unui ou de gaina si dadeau impresia ca “dansau in cerc”, sau ca “sareau dintr-o parte in alta”…Aceasta “coronita de lumini” a fost vazuta si de alti patru militari aflati in camera:…Stan Gheorghe, Sibu Dumitru, Thut Gerhard si Katona Andrei…Ei nu au observat insa cum a disparut “coronita”:…pur si simplu “a disparut”…
Deci, dupa circa zece minute, sergentul Radu Ion a inceput sa-si revina…si-a desclestat mana, batul a cazut pe podea si a murmurat:…”Lasati-ma, lasati-ma…nu am nimica…”Cand a fost din nou idilic lucid si-a dat seama ca nu-si mai amintea nimic din cele petrecute cu el…isi reamntea clipa cand a ridicat mana sa loveasca cu batul si …atat !!!
In continuare nu mai stia ce se petrecuse cu el…
Se pare ca a existat atunci un moment in care s-a iscat o oarecare panica…grupul acela de militari, de tineri barbati, au marturisit ca le-a fost teribil de frica.
Ei s-au strans cu totii in dormitorul de sub scara, au baricadat usa cu paturile lor metalice si grele si au inceput sa comenteze evenimentul in fel si chip…nu au mai putut dormi…in noaptea aceea nu mai putea fi vorba de odihna.
(Din documentatia pe care am avut-o la indemana – si pe care am mentionat-o deja, nu reiese daca pe parcursul acestor intamplari, inaintea lor sau dupa, a fost stinsa lumina, pe vreo perioada oarecare de timp…neexistand deci nici un fel de marturie in acest sens, nu ma pot pronunta aici referitor la acest înfățiÈ™are al problemei.
Fac aceasta afirmatie, tocmai pentru ca este recunoscut faptul ca trecerea sau stationarea OZN-urilor in anumite zone este asociata adeseori cu intreruperea totala ori partiala a curentului electric in zonele respective…)
Dupa ce s-a mai scurs un interval de timp, apreciat intre o ora si o ora si jumatate, militarii baricadati in dormitor au auzit “clar” cum “cineva” le zgaraie obloanele pe din afara.(Obloanele cu pricina fusesera din nou inchise)
Zgaraieturile acelea s-au auzit in repetate randuri…atat Sibu Dumitru, cat si Dorr Ioan declara ca au auzit o voce groasa si joasa care, in doua randuri, a pronuntat parca cuvintele :…”..SERGEND….SERGEND..”…
Ei s-au intrebat unul pe altul:..”Ai auzit?!”…si si-au confirmat aceasta…Dar numai ei doi au auzit acea voce ce parea ireala…ceilalti soldati nu au auzit nimic…Sibu Dumitru afirma de zor ca a vazut ursi de nenumarate ori, dar “asta” nu semana nici pe departe cu un urs…
Au facut cu totii o noapte alba…
A doua zi de dimineata, cum au dat zorile, au iesit afara si au observat ca obloanele, care fusesera vopsite proaspat cu numai doua trei zile in urma, prezentau mai multe zgaraieturi…Acestea parca ar fi fost facute de o mana uriasa cu unghii foarte ascutite:…patru linii drepte in diagonala intersectate perpendicular de o a cincea…Pe obloane se aflau trei astfel de urme…Interesant este insa ca scandura oblonului nu fusese atinsa, nu era zgaraiata, ci numai vopseaua prezenta urme de zgaraieturi…
Dupa verificarea obloanelor, soldatii au mers si in locul unde cazuse sergentul…Trebuie precizat ca, desi in jurul cisternei zapada era batatorita, in zona cu pricina ea nu fusese atinsa…Se cunoastea clar urma unde sergentul zacuse intins pe posterior in zapada, dar “nici un alt fel de alta urma nu era vizibila” in acel loc.(Nici ale “umbrei” si nici ale “coronitei de lumini”.)
Nedorind sa mai petreaca acolo inca o noapte de groaza, zece din cei doisprezece oameni au plecat inca din acea dimineata de luni, 25 septembrie 1978, spre “Glajerie”, langa cabana Balea-Cascada (altitudine 1234 metri)…Singuri sergentul Radu Ion si caporalul Vintan aveau sa ramana la cabana lor de langa Lacul Balea.
Ceilalti au plecat la vale pe o scurtatura, taind serpentinele drumului national Transfagarasan….Era din nou o ceata extraordinar de densa, dar cunosteau bine traseul….Pe parcurs, la un moment dat, de pe panta abrupta a muntelui aflata in stanga lor, au inceput “sa curga” la vale pietre si bolovani…Katona Andrei declara ca un bolovan de circa 40-50 kg a cazut chiar in fata lui…si a auzit din nou, cumplit de clar, acel “suflu ca de tigru”…
De vazut insa, nu au vazut nimic din cauza cetii, dar sustineau cu totii ca “acel ceva” arunca dupa ei cu pietre.
Ajunsi la “Glajarie”, cei zece oameni au fost intampinati de locotenentul-major Gutu, care confirma faptul ca acestia erau atat de inspaimantati, incat refuzau cu inversunare sa urce inapoi la Lac…In noaptea aceea au dormit cu totii la “Glajerie”, iar in ziua urmatoare nu s-au urnit decat dupa ce locotenentul-major Gutu le-a promis ca ii va insoti.
In fine, in dimineata zilei de marti, 26 septembrie 1978, intregul grup a fost urcat intr-o masina si readus la cabana de langa Lacul Balea….
Un grup mixt de cercetatori particulari din orasele Sibiu si Bucuresti s-au deplasat la Balea Lac cu masinile, de patru ori, in luna grabnic urmatoare.
Ei au desfasurat o investigatie preliminara suficient de amanuntita, interogandu-I pe martorii care au avut tangenta directa cu acele evenimente, luandu-le declaratii, punandu-I sa faca schite, care sa reprezinte ceea ce au vazut atunci….Cateva din aceste schite insotesc si textul de fata (figura 4), ele sunt destul de naïve si nu revelatoare, dar trebuie sa tinem seama ca observatiile au fost facute in timpul noptii (deci pe intuneric aproape complet) si ca totusi militarii aceia erau niste oameni simpli.
Asadar, cercetatorii sibieni si bucuresteni au discutat cu martorii acelor evenimente…
CU O SINGURA EXCEPTIE !!!
Pe un singur om nu l-au putut gasi niciodata, pe sergentul Radu Ion, protagonistul principal al evenimentelor de atunci.Prima oara se afla in permisie, a doua oara era tot in permisie, a treia oara era plecat in sat sa ridice un colet de la oficiul postal, iar a patra oara …fiind deja lasat la vatra.
Economistul Gavril Pal, profesorul Gheorghe Butiu si grupul pe care il conduceau au urcat la Balea Lac, pentru ultima oara, la 22 octombrie 1978, data la care si-au intocmit raportul final.
Pe baza acestui raport a fost elaborata, de fapt, si prezentarea evenimentelor pe care le-am descris mai sus.
In cursul investigatiilor desfasurate, sibienii mai aveau sa afle inca un lucru interesant, Roth Martin, lacatusul mecanic de la Balea Lac, referindu-se la fenomenul luminos observat de el in seara zilei de 23 septembrie 1978, declara urmatoarele:
“…De patru ani de cand sunt aici, am zarit de trei ori acest fenomen, o data toamna, o data iarna, o data primavara…Nu stiu ce poate fi, dar am incercat sa-mi explic ca un fenomen electric aparte de ionizare…Lumina era insa peste tot, nu era o fasie sau un fascicul, ci o lumina totala...
La vreo doua saptamani dupa cutremur (cel din martie 77) colegii de la telecabina au vazut o lumina intre Turnurile Doamnei, o lumina foarte puternica de culoare portocalie-roscata, de forma circulara, care s-a vazut stationand cateva secunde, apoi s-a stins, facandu-se mai mica “intr-o secunda”…Probabil a disparut cu o viteza foarte mare…Nu au ramas urme vizibile la Turnurile Doamnei, fiindcă elevii scolii de alpinisti au trecut pe acolo si nu au sesizat nimic…”
Singurul comentariu pe care il pot face deocamdata pe marginea acestui aspect al anchetei este ca, dupa parerea mea, sibienii ar fi trebuit sa insiste mai mult pentru aflarea unor indicii suplimentare referitoare la fenomenele luminoase ce se manifestasera in perioada aceea, dupa cat se pare, din plin, in zona cabanei Balea Lac din Muntii Fagarasului.
Si acum, un alt alură curios legat de evenimentele petrecute la Balea Lac.
“Faima” celor intamplate sus in munti, se intinsese deja in tara…Se vorbise despre
evenimente in public, la Sibiu, cu prilejul unor simpozionae stiintifice.
Asa se face ca cei interesati de problema OZN-urilor, aflasera amanunte “calde”, la întâia mana, de la chiar cei care desfasurasera anchetele in teren.
Astfel, incitat de o intreaga suita de aspecte care ramaneau totusi sub semnul intrebarii, un alt cercetator particular bucurestean, inginerul M.T avea sa intreprinda o ancheta pe cont propriu, independent de aceea desfasurata de grupul anterior.
El a dorit cu indiferent ce pret sa-l gaseasca pe misteriosul sergent Radu Ion si sa stea de vorba cu el, cu atat mai mult, cu cat, dupa cum afirmam mai sus, nimeni din cei care investigasera cazul respectiv nu-l vazuse la fata, nu discutase cu el…
In acest sens, M.T s-a dus in satul de bastina al sergentului…comuna Catane din judetul Dolj (pe langa Dunare dincolo de Segarcea)…
Nu l-a gasit acasa, dar a stat de vorba cu tatal sergentului, acesta purta numele de “Capra”, care i-a spus ca fiul sau se mutase in…Craiova.
A plecat dupa el si la Craiova, dar…nu a reusit sa dea de urma lui nici aici….
Ma abtin in a face vreun comentariu asupra acestui aspect.
Atat doar ca nimeni nu a reusit “inca”…sa-l gaseasca si sa stea de vorba cu fostul sergent Radu Ion, cu cetateanul Radu Ion, care a fost principalul “erou” al evenimentelor desfasurate in septembrie 1978.
Singurul element demn de luat in seama dupa atatia ani este ca Radu Ion locuieste sigur in orasul Craiova si are in jur de 53-54 de ani.
CALIN TURCU
Anexa 1
Referitor la evenimentul propriu zis, Radu Ion afirma ca i-a fost teribil de frica atunci cand a vazut "silueta" intunecata....si-a luat bata (un soi de bata ciobaneasca, solida, noduroasa) si s-a hotarat sa clarifice situatia...Ceilalti soldati erau atat de inspaimantati, incat "nu erau capabili sa ia vreo hotarare".
Radu Ion, descrie "silueta" ca fiind doar cu ceva mai inalta decat el, intunecata, "CA UN TUB GROS DE METAL CU UN DIAMETRU DE 50 cm MAXIMUM, fara alte particularitati:...cap, picioare, brate sau antene.
Era dupa expresia lui " ca o GATUITURA" (?)
In momentul cand a ridicat bata sa loveasca, de la numai un metru departare de "silueta", a simtit un soc electric puternic....cunoaste bine aceasta senzatie, deoarece a mai avut de-a face si in alte imprejurari cu curentul electric...Nu a auzit nici un fel de zgomot (pufait, fornait) venind dinspre "silueta"
Din momentul caderii in zapada si pana cand si-a revenit in camera in mijlocul soldatilor, nu a fost constient de ceea ce s-a mai intamplat...
Nu-si aminteste nimic din acest interval de timp.
Dezvaluiri in cazul Balea-Lac
Ceea ce urmeaza, este mai putin știut de catre publicul larg.
La data de 3 mai 1993, ii trimiteam lui Radu Ion, pe adresa acestuia din Craiova, un colet destul de voluminos, care cuprindea o succesiune de articole si carti.
Printre acestea se afla si volumul “Cazuri OZN in Romania…S-a intamplat maine!”, in care, asa cum se stie deja, aveam un intreg capitol dedicat numai cazului Balea-Lac.
Cartea purta urmatoarea dedicatie:….”O carte de suflet, pentru un om de suflet, din capitala Baniei…Lui Radu Ion, cu cele mai sincere sentimente prietenesti…”
Coletul mai cuprindea si o scrisoare din care redau urmatoarele fragmente:
“Cartea aceasta a avut initial cu putin peste 400 de pagini dactilografiate.
Pentru a putea fi publicata in forma actuala (320 de pagini), s-au facut multe reduceri din textul original…Au fost reduse insemnate fragmente si din acest capitol IV.
De aceea va trimit in original si textul dactilografiat (pp.236-314).
Veti putea astfel sa faceti o comparatie directa intre ceea ce am scris de fapt si ceea ce a aparut publicat in volum….”
“…Va rog sa cititi (si sa recititi daca este nevoie, de mai multe ori) cu mare atentie textul dactilografiat…Exista acolo, fara indoiala, multiple omisiuni….Poate ca adevarul nu este in concordanta cu acest text, poate ca trebuiau spuse mult mai multe lucruri despre acele intamplari…Va rog sa faceti apel la memorie si la tot ceea ce va mai amintiti despre toamna lui 1978.
Orice amanunt, oricat de neinsemnat in aparenta, poate avea importanta lui.
Aveti deplina libertate de a face absolut orice corectie textului in cauza.
Va rog sa puneti pe hartie tot ceea ce va amintiti despre “cazul Balea-Lac”.
Nu va grabiti si mai ales, incercati sa fiti cat mai obiectiv, facand abstractie de orice parere mai mult sau mai putin subiectiva pe care dvs. insiva o puteti avea despre acele
evenimente….Trimiteti-mi acele eventuale pagini, oricat de multe ar fi ele…Eu sper sa primesc de la dvs. o descriere cat mai detaliata si mai veridica a evenimentelor al carui erou de frunte ati fost…..
Nu stiu daca voi mai scrie vreodata ceva despre “Cazul Balea-Lac”…poate voi scrie odata o carte numai despre acele intamplari, dar lucrul acesta nu se afla deocamdata in preocuparile mele imediate.
Dar e bine ca o marturie cat mai amanuntita, a dvs, sa fie adaugata dosarului acestui caz, pentru a ramane peste timp un document aflat in atentia celor ce se vor ocupa in viitor, fara doar si poate, de complicații de acest fel.
Va rog sa fiti convins ca marturia dvs. va fi folosita strict in scopuri stiintifice si nu veti avea de suferit nici un fel de repercursiuni…”
La 16 septembrie 1993, ii trimiteam lui Radu Ion o noua scrisoare, de data aceasta scurta, in care spuneam:
“…Sper ca ati citit cu atentie ceea ce v-am trimis prin colet postal, cele ce se refereau la povestea de la Lacul Balea….Sper, de asemenea, ca ati avut timpul necesar sa imi intocmiti un raspuns cat mai cuprinzator si mai amplu, asa cum va rugam in scrisoarea mea care insotea coletul din 3 mai 1993…Va rog asadar, sa-mi expediati tot prin serviciile postale acest raspuns…”
Si acum, este momentul sa amintesc de doua veritabile “bombe”, care au cazut in cutia mea postala la un interval de aproape o luna una de alta.
La 28 septembrie 1993 primeam o prima scrisoare interesanta de la Radu Ion, iar la 25 octombrie, cea de-a doua.
Voi reda in continuare, in intregime, continutul acestor doua scrisori.
Scrisoarea din 28 septembrie 1993 (Radu Ion catre Calin Turcu)
Domnule Calin Turcu
Va rog sa ma scuzati ca nu v-am scris pana acum, dar am avut motive intemeiate sa nu va raspund.
Dupa ce am primit coletul postal, mi-am dat seama ca ati fost sincer cu mine si nu sunteti de la Securitate…Deci acum am incredere in dvs. si va pot spune adevarul, pe care nu il stiu decat eu si inca un caporal despre care vad ca nimeni nu stie nimic despre el.
Totul a fost o inscenare pusa la cale de mine si caporalul respectiv, care nu-i mai stiu numele si cu care am jurat ca, orice s-ar intampla, sa nu spunem nimic.
Va dati seama ce consecinte am fi avut daca s-ar fi aflat.
Soldatii nu stiu nimic…Ei au trait evenimentele asa cum le-am relatat.
Atunci cand ati venit la Craiova, daca nu ati fi inventat povestea cu disparitia d-voastra cred ca v-as fi spus adevarul.
Nu am crezut nici o clipa ca veti publica ceva.
Imi pare foarte rau ca v-am dezamagit, dar simteam nevoia sa va spun adevarul, adevar pe care nu il stie nimeni, nici chiar sotia mea.
Ea cunoaste varianta pe care o stiati dvs….Atunci cand a venit colegul dvs. M.T la Catane si a vorbit cu taica-meu, se afla acolo si finul nostru de la Petrosani…Nu stiu de ce, dar acesta, ca sa-si dea importanta, i-a spus lui taica-meu ca il cunoaste si ca este de la securitate…Imediat am primit telefon la Craiova si de aceea nu m-a gasit M.T.
Deci tot timpul eu m-am ascuns sa nu mi se ia declaratie, atat in armata cat si dupa ce m-am lasat la vatra.
Noi am vrut, adica eu si caporalul, sa-i speriem putin pe soldati ca sa nu mai plece noaptea la cabana turistilor, dar a iesit asa cum stiti si daca s-ar fi aflat nu se stie cata armata mai faceam in alta parte.
Intamplarea luase o amploare destul de mare si am fost nevoit sa las aceasta versiune.
Deci, in consecinta, sunteti primul care cunoaste adevarul si va rog ca si dvs, dupa ce cititi aceasta scrisoare sa o rupeti…
Nu trebuie sa mai stie nimeni, despre ce a fost acolo.
Va stimez prea mult ca sa va las sa cercetati pe o pista gresita.
Cu mult respect si prietenie
(De mentionat ca nu apare nici un fel de iscalitura !!)
PS: Daca doriti sa va relatez intamplarea asa cum s-a petrecut, eu sunt de acord.
Aceasta a fost prima scrisoare.............
Scrisoarea din 25 octombrie 1993 (Radu Ion catre Calin Turcu)
Domnule Calin Turcu
Asa cum v-am scris, acum in aceasta scrisoare va voi relata faptele asa cum s-au petrecut la Balea-Lac.
Deci, eu am fost detasat pentru lucrari cu doua grupe de soldati si doi caporali, in global 24 de oameni.
Intr-o sambata seara, eu am iesit din camera mea si voiam sa fac un control in dormitoare.
Afara era intuneric.
Fruntasul Dior cu alti doi soldati erau in fata unui dormitor.
Dior a intrebat:…”Care esti mai acolo?”
Eu nu am zis nimic si am plecat la mine in camera.
Dupa ora 20.00 a venit Dior cu cativa soldati la mine, sa ma intrebe daca am vazut pe cineva la fereastra…eu i-am spus ca nu am vazut pe nimeni.
Atunci ei au inceput sa zica ca a fost cineva inalt de vreo 2,5 metri si negru.
Deja la cativa soldati le era teama.
Numai fruntasul Turcitu zicea ca daca era el, baga cutitul in el, ca lui nu-i este frica.
Duminica mi-a zis caporalul Nica sa facem o masca de carton, cu coarne, si sa-i speriem seara, ca sa nu se mai duca sa bea la cabana turistilor.
Asa ca el a confectionat masca si seara si-a pus-o pe fata si s-a invaluit cu o patura.
El s-a dus prin spatele cabanei la motocompresoare, iar eu prin fata cabanei la soldati.
Nu mai retin cine era afara, dar erau trei si cand am ajuns la ei, caporalul s-a aratat intre motocompresoare si a inceput sa urle incet.
Va dati seama ce panica s-a creat....
Au fugit in dormitor si au inchis usa, lasandu-ma pe afara.
In timpul panicii care s-a creat, caporalul s-a dus la mine in camera si s-a dezbracat...
Totusi, caporalul Turcitu care nu vazuse nimic, zicea ca lui nu-I este frica....
Asta se intampla pe la ora 21.00.
Dupa care s-au mai linistit lucrurile....
Am hotarat ca la ora 24.00 sa-i mai speriem o data...
Acum totul s-a intamplat cum au povestit soldatii, numai ca “dracul” era caporalul Nica.
Cand m-am dus sa dau in el, asa cum vorbisem, el a suflat peste mine si eu am cazut jos.
Acum panica se tranformase in groaza.....
Dimineata la ora 7.00 soldatii impreuna cu fruntasii au plecat la un alt punct de lucru numit “Glajerie”, unde era si comandantul lt-major Gutu.
Dupa aceea au inceput sa vina comisii dupa comisii si intamplarea luase o amploare prea mare ca sa mai spunem adevarul.
Oamenii de la telecabina au spus ca au vazut o flacara mare si ca luase foc cabana noastra....
De fapt, ce s-a intamplat?...Eu am facut o torta mare, am bagat-o in motorina si i-am dat foc…Flacara a luminat toata valea…dupa aceea am bagat-o in zapada si am stins-o brusc.
Deci toate au o explicatie…
Asa cum v-am rugat si in cealalta scrisoare, va rog dupa ce o cititi si pe aceasta sa o rupeti...
Acelasi Radu.
Ceva nu era in regula…lucrurile nu se mai legau cum trebuie, isi pierdusera o anume logica fireasca….Incercand sa le pun din nou in ordine si sa le readuc pe fagasul bunului simt elementar, cautam sa judec “la rece” toate amanuntele intamplarilor de la Balea-Lac.
Oricum le rasuceam insa, tot nu reuseam sa le mai inteleg….
Calin Turcu
In continuare, imi voi permite sa fac cateva scurte remarci pe marginea celor doua scrisori.
Deci, prima dintre ele nu era semnata de expeditorul ei.
In plus, scrisorile nu au fost datate.
Stampila de plecare de pe întâiul plic era 25 septembrie 1993.
Asadar, “exact la 15 ani” de la derularea principalelor evenimente ale afacerii Balea-Lac.
Inca de la primirea primei scrisori, am inceput sa imi pun o serie intreaga de intrebari.
Iar la sosirea celei de-a doua, numarul acestora a crescut considerabil.
Trebuie sa recunosc insa faptul ca o parte a lor aveau un caracter destul de subiectiv.
Fara a respecta o ordine anume si evident fara a avea pretentia de a le fi epuizat pe toate, incerc sa redau in continuare cateva dintre nelamuririle ce ma framantau atunci.
1.Oare intreaga atitudine prieteneasca si ospitaliera a lui Radu Ion, pe care a manifestat-o atunci cand l-am vizitat la Craiova, nu a fost, in realitate, decat masca unei profunde suspiciuni si neincrederi ?
2.El a crezut ca sunt de la Securitate….Ar fi avut curajul, in timpul intrevederii noastre de la Craiova, sa imi spuna adevarul, daca nu-I relatam povestea cu disparitia mea, banuind totusi ca sunt securist ?...Putin probabil….
3.Si apoi, daca as fi fost cu adevarat “de la Securitate”, ar mai fi fost nevoie sa alerg atata, consumand timp, energie si bani, trimitand scrisori, dand telefoane si efectuand deplasari, incercand sa-i aflu adresa lui Radu Ion ?...”Superiorii” mei nu mi-ar fi pus-o, pur si simplu, la dispozitie, fara atatea complicatii si cautari sterile ?
4.E drept ca la intalnirea de la Craiova, Radu Ion nu avea de unde sa stie ca voi scrie de toata povestea intr-o carte…El afirma:…”N-am crezut nici o clipa ca veti publica ceva.”
Avea sa citeasca acesta carte cativa ani mai tarziu.
Care este cauza si care este efectul in aceasta privinta ?
Oare pe Radu Ion l-a influentat ceea ce citise in carte, determinandu-l sa imi spuna adevarul ?
Cauza “adevarului” se afla in carte ?
Ori in propria constiinta a lui Radu Ion ?
5.Daca nici macar sotia lui nu cunostea “adevarul”, mi l-ar fi dezvaluit el mie, unui necunoscut, care-I intra pentru prima oara in casa ?
Acest “adevar” nu-I este dezvaluit sotiei, nici macar dupa vizita pe care i-am facut-o acasa ?
6.Radu Ion nu mai cunoaste numele caporalului cu care a aranjat “farsa”…El afirma in prima scrisoare:…”inca un caporal care vad ca nimeni nu stie nimic despre el…” si “…care nu-i mai stiu numele…”…
Oare, nici chiar dupa ce a citit cartea pe care i-o trimisesem ?
Au facut armata impreuna, au fost colegi de camera o perioada oarecare de timp si nu-si mai aminteste numele lui ?
Deodata, dupa numai o luna de zile, in a doua scrisoare, Radu Ion si-l aminteste pe caporalul Nica si astfel in toata povestea apare un nume nou “caporalul Nica”.
7.Ce rol au jucat cei doi angajati de la statia terminus a telecabinei: Roth Martin si Cheta Victor ?
Dar Tischler Rudolf – Sef santier ICMJ ?
S-au inteles acestia cu cei doi gradati sa participe la o “farsa”, sa-i sperie putin pe soldatii in termen “ ca sa nu mai plece noaptea la cabana turistilor” ?
8.Ce rol a avut “torta mare” aprinsa de Radu Ion ?
Pentru care motiv a imbibat-o in motorina, ca apoi sa o stinga in zapada ?
Numai ca sa “lumineze toata valea” ?
Facand aceasta “gluma”, nu s-a gandit si la consecinte ?
Uitase oare atat de repede ca doar la cativa pasi de baraca lor se afla o cisterna incarcata cu motorina ?
9.De fapt, care este motivul real al plecarii soldatilor, noaptea, la cabana turistica ?
Faceau amor cazon cu bucataresele si servitoarele de acolo ?
Ori mergeau pur si rudimentar sa se imbete ?
10.Cum se face ca soldatii s-au speriat atat de tare, incat dupa ce au plecat la Balea-Cascada (la Glajerie), nu au mai vrut cu nici un chip sa se intoarca ?
Ce i-a ingrozit intr-o asemenea masura ?
O “simpla” inscenare a celor doi gradati ?
Care a fost motivul real al comportamentului soldatilor ?
11.De ce afirma Radu Ion:…”Intamplarea luase o amploare destul de mare” si “va dati seama ce consecinte am fi avut daca s-ar fi aflat ?
Ce consecinte ar fi putut suferi el, daca ar fi spus din capul locului adevarul ?
I-ar fi luat cineva capul ?
12.Radu Ion spune:…”Va stimez prea mult ca sa va las sa cercetati pe o pista gresita “.
Sa fim seriosi !...In primul rand, daca ma stima, cum afirma el, nu m-ar fi mintit..Povestea ca a crezut ca sunt “de la Securitate”, nu prea tine aici.
Iar in al doilea rand, de ce nu trebuie sa cercetez pe o pista gresita ?
13.Evenimentele de la Balea-Lac din toamna anului 1978 au fost intr-adevar o “inscenare regizata” ?...Ori au fost magistral “reale”,iar “cineva” stie cu precizie care este adevarul si nu doreste ca altcineva sa mai scormoneasca pentru aflarea lui ?
De ce “nu trebuie sa mai stie nimeni despre ce a fost acolo” ?
14.In fapt, nu chiar “toate au o explicatie” plauzibila…De pilda, ce-i cu “coronita de lumini” ?
Dar cu zgaraieturile de pe oblonul inchis al ferestrei, observate a doua zi de mai multi martori, iar mai tarziu de investigatorii sibieni care le-au si fotografiat ?
La o analiza mai atenta a cazului, pot fi gasite numeroase aspecte care nu-si gasesc “explicatia” in scrisorile lui Radu Ion.
15.Teama si retinerea pe care o manifesta Radu Ion la data intocmirii scrisorilor lui (toamna lui 1993) nu-si mai gasesc justificari logice sau rationale.
El imi cere sa distrug scrisorile dupa ce le citesc…De ce se mai teme acum ?
Il vor lua din nou in armata si-l vor incarcera pentru inducerea in eroare a anchetatorilor militari din 1978 ?
Sau crede ca se va face de ras pentru ca a mintit ?
Crede Radu Ion ca va suferi alte repercursiuni din bucată oficialitatilor ?
Ce ar putea pati la aproape 20 de ani de la acele intamplari ?
Si din partea cui ?
16.In sfarsit, daca cineva, fiecare ar fi el, ar parcurge citind cu atentie toate detaliile cazului Balea-Lac, ar putea sa intocmeasca un scenariu de genul celui cuprins in scrisorile lui Radu Ion ?
I-ar fi greu unui cititor prezumtiv, cat de cat destoinic si inteligent ca, pe baza datelor avute la indemana, sa dea o alta intorsatura lucrurilor ?
Se-nvalmasira-n mine ganduri nelamurite.
Oare toata stradania mea fusese zadarnica ?
Scrisesem si vorbisem publicului de nenumarate ori despre “Cazul Balea-Lac” si acum totul se ducea de rapa ?
Si intr-o noapte am avut un “cosmar”:
…”..Se facea ca m-am dus din nou la Craiova….L-am luat pe Radu Ion de acasa, si dupa ce l-am convins ca nu am la mine nici un fel de aparat de ascultare sau inregistrare, ne-am asezat impreuna pe o banca dintr-un parc aflat in apropierea garii.
Aici l-am intrebat direct:…”Ia asculta domnule, ce te-a facut sa negi toata povestea ?”…La care, se facea ca Radu Ion imi raspundea:
“…Cei care m-au sfatuit si mi-au dictat sa va scriu cele doua scrisori au fost aceiasi care in 1978 mi-au ordonat sa nu dau ochii cu investigatorii veniti la Balea-Lac…Va rog din nou sa distrugeti scrisorile si sa nu spuneti nimanui ce am discutat noi acum…Nu voi recunoaste niciodata ca aceasta intalnire a avut loc…Ganditi-va ca am familie si copii de crescut si probabil ca si dvs. aveti…Nu vreau sa va fac nici un rau…Intalnirea noastra de acum nu a avut loc……………………..”
Din acest cosmar, m-am trezit brusc, cu transpiratia siroindu-mi pe tample si pe sira spinarii….Credeam ca in acest vis voi gasi o lamurire pentru mine, pentru intrebarile fara numar pe care mi le puneam….Dar nu a fost sa fie asa.
Dupa ce m-am dezmeticit putin, a inceput sa imi creasca in cuget, mai sus chiar decat muntii Fagarasului, o indarjire cumplita….O INDARJIRE IMPOTRIVA FRICII SI A PROSTIEI GENERALIZATE…
NOTA
Putem considera cazul Balea Lac 1978 un caz clasat...?
[URL=http://img235.imageshack.us/my.php?image=pozagaleriefoto5us4.jpg] [/URL]
[URL=http://img87.imageshack.us/my.php?image=figura1hh2.jpg] [/URL]
[URL=http://img66.imageshack.us/my.php?image=figura3ds7.jpg] [/URL]
[URL=http://img66.imageshack.us/my.php?image=figura4sb9.jpg] [/URL] |
|
FAQ 
Mesaje private 
